(Povestea updatata a unei mari pacaleli, pornind de la sub-prime-ul broscutelor si ajungand in zilele noastre)
Intr-un satuc de campie a venit un investitor american particular, insotit de asistentul lui.
A batut la prima usa intalnita si a spus proprietarului :
-Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 dinari piticesti
Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, a luat cei 10 dinari piticesti si le-a spus vecinilor despre afacerea pe care a facut-o. A doua zi fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta pe care a vandut-o cu 10 dinari piticesti.
Dupa cateva zile investitorul le-a spus satenilor : Vad ca afacerea merge, asa ca de azi pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de dinari piticesti.
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 dinari piticesti/bucata investitorului
Dupa alte cateva zile acesta s-a intors in SUA, presat de afacerile de acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa cel mult o saptamana. Inainte de a pleca le-a spus : "Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in US. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de dinari piticesti bucata". Si a plecat in uralele satenilor, fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus : "Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 dinari piticesti pentru fiecare broscuta. Daca vreti vi le vand eu inapoi pentru 35 dinari piticesti bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti?"
Satenii s-au adunat la sfat si au decis ca asa o afacere nu mai prind ei. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut si au cumparat broscutele inapoi cu 35 dinari piticesti bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in Sua, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata. Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi mari la banci si fara sa detina nici un activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.
Cam aceasta a fost criza SubPrime a broscutelor din anul 2008... dar de atunci lucrurile au evoluat simtitor asa ca imi permit sa continui gluma...
Satucul acela de campie trecuse deja veniturile din vanzarea broscutelor in PIB-ul localitatii asa ca modificarea pretului din 60 dinari piticesti/broscuta in... nimic a dus la o scadere economica dura.
Localitatea de campie s-a vazut nevoita sa intervina pentru a sustine piata broscutelor despre care se considera ca a fost, este si va fi in continuare un vector puternic de crestere. A infiintat programul "prima broscuta" prin care cei care cumpara broscute primesc de la toti ceilalti jumatate din suma pe care o platesc. Acest program a dus la o incetinire a scaderii pretului broscutelor, chiar daca acest pret scadea in continuare.
Mai mult, bancile (apartinand acelorasi investitori) care au finantat afacerile cu broscute ale satucului cu 60 de dinari piticesti/broscuta au vazut cum li se degradeaza portofoliul. Chiar daca ei pana atunci au apucat sa impacheteze creditele ultraperformante si deosebit de sigure pentru broscute si sa le vanda altor tarani, exact cum investitorul american le vanduse satenilor, au cerut un bailout satesc in asa fel incat ei sa nu dea faliment si sa poata finanta in continuare cererea de broscute. Primaria, observand riscurile sistemice asupra intregii localitati si riscul somajului a decis sa se imprumute in continuare din alte surse pentru a sustine activitatea de productie a broscutelor si mai mult, sa garanteze orice astfel de afacere, preluand toate riscurile si distribuindu-le la nivelul intregii comunitati de tarani.
In acest moment, taranii se bucura de un stoc mare de broscute (care ajunge pentru vanzarile urmatorilor cativa ani in ritmul din 2008), de un exces de unelte pentru prinderea broscutelor, de datoriile proprii pentru productia si achizitia a cat mai multe broscute, de datoriile intregului sat pentru a sustine preturile broscutelor si de datoriile intregului sat pentru a sustine pe cei care i-au imprumutat pentru productia de broscute... ce sa mai... sunt datori vanduti!
Tot ce spera ei acum este ca investitorii si bancile vor printa destui "dinari piticesti" pentru ca ei sa scape de datorii iar broscutele sa ajunga din nou sa coste 60 sau chiar 70 de dinari piticesti... (Edit:) Pentru a profita de printarea dinarilor piticesti si deci de devalorizarea acestora din perioada imediat urmatoare, taranii au ales bunuri despre care stiu ca isi pastreaza valoarea in astfel de situatii de inflatie: Soparle si Gandacei... Acestea reprezinta doua active puternice, despre care toti investitorii sunt de acord ca vor avea o crestere exponentiala in perioada urmatoare... bunuri sigure, nu ca broscutele! Stiind ca in conditii de inflatie pana si pretul broscutelor va creste, vechii vanzatori de broscute recomanda sa cumparam in continuare asa ceva acum... pana nu e prea tarziu!
Bancile insa nu si-au recuperat inca "pierderile" asa ca printarea dinarilor piticesti mai asteapta un pic...
Va voi tine la curent cu ce se intampla cu Criza, Broscutele si Dinarii Piticesti pe masura ce povestea se dezvolta...
Asa cum v-ati dat seama, povestea aceasta e doar un pamflet... nimeni nu ar fi nebun sa se imprumute pentru a produce sau achizitiona broscute, nimeni nu ar fi nebun sa dea bani pentru asemenea afaceri si nici o administratie publica nu ar putea fi destul de nebuna sa garanteze asa ceva si sa-i salveze tocmai pe cei care i-au pacalit pe votanti... Tocmai de aceea, orice asemanare cu fapte si evenimente reale este o pura coincidenta... si nici Dinari Pitcicesti nu exista:))...
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
Economia si testele
Probabil ca stiti marea problema a economiei: Nu este o stiinta fixa.
O masura luata astazi poate avea cu totul alt efect decat aceeasi masura luata ieri!... Motivul principal pentru care nu stim exact care va fi efectul unei masuri e acela ca nu s-a putut niciodata izola un anumit fenomen caruia sa i se aplice doar o anumita masura.
Mereu sunt mii de factori care influenteaza o variabila iar acea variabila influenteaza alte mii de alte variabile. Mai mult, experimentele de laborator sunt imposibile. Hai sa facem inflatia 100% sa vedem daca depasim 100% in ce priveste ocuparea... nu se poate ca vor urla oameni! Hai sa falimentam tot si sa o luam de la capat... nu se poate ca mor oameni!
Omenirea a mai trecut printr-o criza acum 80 de ani. Atunci din multimea de economisti care isi dadeau cu parerea s-au ridicat doi. Unul a reusit sa explice foarte bine care sunt efectele crizei asupra moralului si cum trebuie sa se lupte impotriva efectelor moralului colectiv asupra crizei in timp ce celalalt a reusit sa explice de ce se formeaza criza si cum ar trebui tratate cauzele acesteia.
Avand in vedere ca masurile propuse de cel de-al doilea au fost destul de dure cu populatia si descurajau interventia statului in economie incurajand in acelasi timp libertatea si asumarea raspunderii pentru greseli, chiar de catre cei care au facut acele greseli, au fost acceptate masurile propuse de primul.
Acum ne aflam intr-o situatie similara, determinata de cauze asemanatoare pana la un anumit punct. Stiind ca data trecuta, economia a iesit din buda in care intrase, ce-i drept nu foarte usor, acum se doreste aplicarea acelorasi solutii.
Desigur ca nu exista nimeni care sa poata spune daca vor functiona si data aceasta si desigur ca exista si solutiile alternative propuse inca de atunci si sprijinite de-a lungul timpului si de alti economisti... dar experienta ne spune ca a mers o data!
Nu mai spun ca experienta este cea mai simpla motivatie pentru care o persoana poate face mereu aceleasi greseli... Probabil ca ati auzit de o mie de ori "dar asa am facut si data trecuta si a fost ok"... Nu mai spun nici ca e normal ca orice criza sa treaca dupa o perioada asa cum orice raceala trece tratata in 7 zile si netratata intr-o saptamana... Si nu mai spun nici macar ca obisnuim sa gasim explicatii (uneori stupide) pentru care anumite lucruri s-au intamplat, din cauza modului determinist in care gandim...
Spun doar ca daca am putea face un test la un nivel destul de mic incat sa fie controlabil, ar trebui sa incercam!
In acest moment, Irlanda e intr-o buda mondiala... Toata lumea declara ca nu ar cumpara bondurile ei desi toti se asteapta ca Irlanda va fi salvata iar randamentul e imens (9% pentru o datorie suverana) si desi UE si FMI au aruncat deja "colacele de salvare" si roaga tarisoara respectiva sa le apuce desi ea nu vrea...
Ciudat nu? Toata lumea vrea sa ajute dar tara refuza si accepta dobanzile mai ridicate...
Problema e ca datoria Irlandei e in principal privata (200% din PIB datorie privata, 100% datorie publica iar restul datoriilor pana la 1000% sunt ISD-uri si capitalizari ale bancilor - adica tot private - primite de la bancile mamici si de la alte banci, inclusiv banci nationale) dar colacele se arunca public... Cu alte cuvinte, toata floarea, toata iarba, ajuta tarisoara aceea cu un PIB ceva mai maricel decat al nostru pentru ca tarisoara respectiva sa salveze bancile ce au facut un adevarat fief acolo, printr-o injectie de capital destinat lor, in asa fel incat sa nu creeze probleme gen falimente ce ar putea destabiliza bancile din tarile creditoare (Anglia, Germania, USA, Franta si altele)...
Eu ma intreb daca nu cumva acesta ar fi un test fantastic facut in conditii relativ stabile: lasi bancile sa pice in Irlanda, le salvezi in celelalte tari si observi cum se dezvolta criza in irlanda vs celelalte tari...
Irlandezii nu vor sa ajute bancile cu banii lor deoarece nici bancile nu i-au ajutat pana acum!... cum ar fi sa se utilizeze si o politica din cealalta parte a spectrului pentru a vedea daca nu cumva rezultatele sunt asemanatoare.
Miscarea datoriei de la privat la stat e probabil cea mai proasta masura posibila!.. Chiar daca oamenii se bucura intr-o prima etapa ca banca la care au ei depusi banii nu da faliment, intr-o a doua etapa ei trebuie sa plateasca pe langa sustinerea bancii si bonusurile acordate si riscurile din ce in ce mai mari asumate in dorinta obtinerii profit si in conditii de hazard moral si dividendele actionarilor si multe altele!
Nu cred ca se va intampla dar... what if?
O masura luata astazi poate avea cu totul alt efect decat aceeasi masura luata ieri!... Motivul principal pentru care nu stim exact care va fi efectul unei masuri e acela ca nu s-a putut niciodata izola un anumit fenomen caruia sa i se aplice doar o anumita masura.
Mereu sunt mii de factori care influenteaza o variabila iar acea variabila influenteaza alte mii de alte variabile. Mai mult, experimentele de laborator sunt imposibile. Hai sa facem inflatia 100% sa vedem daca depasim 100% in ce priveste ocuparea... nu se poate ca vor urla oameni! Hai sa falimentam tot si sa o luam de la capat... nu se poate ca mor oameni!
Omenirea a mai trecut printr-o criza acum 80 de ani. Atunci din multimea de economisti care isi dadeau cu parerea s-au ridicat doi. Unul a reusit sa explice foarte bine care sunt efectele crizei asupra moralului si cum trebuie sa se lupte impotriva efectelor moralului colectiv asupra crizei in timp ce celalalt a reusit sa explice de ce se formeaza criza si cum ar trebui tratate cauzele acesteia.
Avand in vedere ca masurile propuse de cel de-al doilea au fost destul de dure cu populatia si descurajau interventia statului in economie incurajand in acelasi timp libertatea si asumarea raspunderii pentru greseli, chiar de catre cei care au facut acele greseli, au fost acceptate masurile propuse de primul.
Acum ne aflam intr-o situatie similara, determinata de cauze asemanatoare pana la un anumit punct. Stiind ca data trecuta, economia a iesit din buda in care intrase, ce-i drept nu foarte usor, acum se doreste aplicarea acelorasi solutii.
Desigur ca nu exista nimeni care sa poata spune daca vor functiona si data aceasta si desigur ca exista si solutiile alternative propuse inca de atunci si sprijinite de-a lungul timpului si de alti economisti... dar experienta ne spune ca a mers o data!
Nu mai spun ca experienta este cea mai simpla motivatie pentru care o persoana poate face mereu aceleasi greseli... Probabil ca ati auzit de o mie de ori "dar asa am facut si data trecuta si a fost ok"... Nu mai spun nici ca e normal ca orice criza sa treaca dupa o perioada asa cum orice raceala trece tratata in 7 zile si netratata intr-o saptamana... Si nu mai spun nici macar ca obisnuim sa gasim explicatii (uneori stupide) pentru care anumite lucruri s-au intamplat, din cauza modului determinist in care gandim...
Spun doar ca daca am putea face un test la un nivel destul de mic incat sa fie controlabil, ar trebui sa incercam!
In acest moment, Irlanda e intr-o buda mondiala... Toata lumea declara ca nu ar cumpara bondurile ei desi toti se asteapta ca Irlanda va fi salvata iar randamentul e imens (9% pentru o datorie suverana) si desi UE si FMI au aruncat deja "colacele de salvare" si roaga tarisoara respectiva sa le apuce desi ea nu vrea...
Ciudat nu? Toata lumea vrea sa ajute dar tara refuza si accepta dobanzile mai ridicate...
Problema e ca datoria Irlandei e in principal privata (200% din PIB datorie privata, 100% datorie publica iar restul datoriilor pana la 1000% sunt ISD-uri si capitalizari ale bancilor - adica tot private - primite de la bancile mamici si de la alte banci, inclusiv banci nationale) dar colacele se arunca public... Cu alte cuvinte, toata floarea, toata iarba, ajuta tarisoara aceea cu un PIB ceva mai maricel decat al nostru pentru ca tarisoara respectiva sa salveze bancile ce au facut un adevarat fief acolo, printr-o injectie de capital destinat lor, in asa fel incat sa nu creeze probleme gen falimente ce ar putea destabiliza bancile din tarile creditoare (Anglia, Germania, USA, Franta si altele)...
Eu ma intreb daca nu cumva acesta ar fi un test fantastic facut in conditii relativ stabile: lasi bancile sa pice in Irlanda, le salvezi in celelalte tari si observi cum se dezvolta criza in irlanda vs celelalte tari...
Irlandezii nu vor sa ajute bancile cu banii lor deoarece nici bancile nu i-au ajutat pana acum!... cum ar fi sa se utilizeze si o politica din cealalta parte a spectrului pentru a vedea daca nu cumva rezultatele sunt asemanatoare.
Miscarea datoriei de la privat la stat e probabil cea mai proasta masura posibila!.. Chiar daca oamenii se bucura intr-o prima etapa ca banca la care au ei depusi banii nu da faliment, intr-o a doua etapa ei trebuie sa plateasca pe langa sustinerea bancii si bonusurile acordate si riscurile din ce in ce mai mari asumate in dorinta obtinerii profit si in conditii de hazard moral si dividendele actionarilor si multe altele!
Nu cred ca se va intampla dar... what if?
miercuri, 17 noiembrie 2010
Miscarea ochilor si sentimentele...
Spuneam mai demult ca nu sunt atat de importante masurile care se iau intr-o anumita zona, mult mai interesant fiind focusul oamenilor (generat adesea de modul in care se pompeaza informatia si de parerile expertilor) si respectiv mindsetul persoanelor.
Imediat dupa anuntul FED, multi s-au speriat de consecintele QE2... QE2 a provocat un spike... si atat.
"Hartia igienica" numita dolar s-a apreciat insa atat in fata altor monede (a ajuns de la 1.42 la 1.35 fata de eur) dar si in fata "monedei forte" (de la 1.425 la 1.335) ce a rezistat de-a lungul mileniilor si a inebunit oamenii, facandu-i sa "stea cu curul pe munti de aur" care ieseau din circulatie si apareau atunci cand se dorea. Motivul aprecierii e probabil cererea de hartie igienica in buda mondiala in care ne aflam!
Azi a fost din nou o zi cu multe informatii interesante:
In Europa s-a simtit in continuare scaderea in industria constructiilor care a ajuns la -8% fata de anul trecut... Normal zic eu avand in vedere ca intreaga Europa se confrunta cu majoritatea problemelor de care vorbeam aici.
Cererile de ipoteci si constructiile de case noi la randul lor au scazut in USA semn ca entuziasmul sperat prin aruncarea de bani din elicoptere nu se intampla inca...
Sa zicem insa ca a crescut numarul de cereri de constructie, desi stocul de case la vanzare inca acopera destul timp de-acum incolo.
Probabil cea mai interesanta veste a fost cea referitoare la inflatia galopanta din US care a ajuns YoY la 1.2%... in conditiile in care luna aceasta a adaugat un incredibil.. 0.2%...
Daca vom compara insa indicele Core al preturilor de consum (adica fara marfuri volatile, cu cerere inelastica precum mancare, tigari, carburant si energie), avem chiar o inflatie de 0.6% pe parcursul anului acesta... si 0% in luna Octombrie.
Trebuie oare sa amintim ca US considera normala o inflatie de 2% si si-ar dori chiar 3-4% in aceasta perioada? Inflatia aceasta insa atinge recordurile negative ale ultimilor 60 de ani, aratandu-ne de ce Ben s-a speriat si vrea sa ridice elicopterul.
Problema cea mai mare e ca aceasta inflatie record vine dupa ani buni in care Ben a tot aruncat bani in piata, intai prin taieri succesive de dobanda, apoi, cand nu a mai avut unde sa se duca prin aruncarea in piata a QE1 de 1.8Trilioane USD (adica de 3 ori mai mult decat actualul QE).
Edit: Ca sa vedem cum s-a jucat FED cu dobanda am pus si acest grafic... da... e dobanda, nu pulsul economiei desi seamana... Observam totusi cum in ciuda incercarilor FED de a porni inflatia... de fapt nici nu mai are rost sa comentez... graficele spun tot!
Veti spune ca s-a anuntat QE doar la inceput de noiembrie dar... faptul ca vor arunca cu bani in piata se stia de mult asa ca agentii economici si-au luat deja masurile de protectie.
Cu alte cuvinte, FED arunca bani pe piata prin QE2, Dolarul se apreciaza, inflatia ramane la un nivel redus, oamenii nu se arunca nici la ipoteci noi, nici la refinantarea ipotecilor... ciudat.
Hai sa vedem daca si informatiile de luna viitoare vor fi la fel sau daca vom avea o ruptura in date asa cum nu am vazut la final de 2008. Parerea mea e ca desi luna urmatoare si Decembrie va fi o micuta crestere, din ianuarie revenim la "minime record"... Motivul? Pe langa faptul ca toata lumea isi atinteste privirile asupra celor mai negative lucruri (gen stirile economice de la ora 5:), facand ca problemele in ce priveste datoria ale unei tari cu un PIB de 2 ori mai mare decat al Romaniei (deci peanuts) oamenii sunt foarte pesimisti...
Si atunci incep sa ma intreb cand vom revedea pe grafice ce aratam aici... si atunci incep sa ma intreb cand vom vedea in toata lumea ce spuneam aici...
Imediat dupa anuntul FED, multi s-au speriat de consecintele QE2... QE2 a provocat un spike... si atat.
"Hartia igienica" numita dolar s-a apreciat insa atat in fata altor monede (a ajuns de la 1.42 la 1.35 fata de eur) dar si in fata "monedei forte" (de la 1.425 la 1.335) ce a rezistat de-a lungul mileniilor si a inebunit oamenii, facandu-i sa "stea cu curul pe munti de aur" care ieseau din circulatie si apareau atunci cand se dorea. Motivul aprecierii e probabil cererea de hartie igienica in buda mondiala in care ne aflam!
Azi a fost din nou o zi cu multe informatii interesante:
In Europa s-a simtit in continuare scaderea in industria constructiilor care a ajuns la -8% fata de anul trecut... Normal zic eu avand in vedere ca intreaga Europa se confrunta cu majoritatea problemelor de care vorbeam aici.
Cererile de ipoteci si constructiile de case noi la randul lor au scazut in USA semn ca entuziasmul sperat prin aruncarea de bani din elicoptere nu se intampla inca...
Sa zicem insa ca a crescut numarul de cereri de constructie, desi stocul de case la vanzare inca acopera destul timp de-acum incolo.
Probabil cea mai interesanta veste a fost cea referitoare la inflatia galopanta din US care a ajuns YoY la 1.2%... in conditiile in care luna aceasta a adaugat un incredibil.. 0.2%...
Daca vom compara insa indicele Core al preturilor de consum (adica fara marfuri volatile, cu cerere inelastica precum mancare, tigari, carburant si energie), avem chiar o inflatie de 0.6% pe parcursul anului acesta... si 0% in luna Octombrie.
Trebuie oare sa amintim ca US considera normala o inflatie de 2% si si-ar dori chiar 3-4% in aceasta perioada? Inflatia aceasta insa atinge recordurile negative ale ultimilor 60 de ani, aratandu-ne de ce Ben s-a speriat si vrea sa ridice elicopterul.
Edit: Ca sa vedem cum s-a jucat FED cu dobanda am pus si acest grafic... da... e dobanda, nu pulsul economiei desi seamana... Observam totusi cum in ciuda incercarilor FED de a porni inflatia... de fapt nici nu mai are rost sa comentez... graficele spun tot!
Sursa: TradingEconomics
Veti spune ca s-a anuntat QE doar la inceput de noiembrie dar... faptul ca vor arunca cu bani in piata se stia de mult asa ca agentii economici si-au luat deja masurile de protectie.
Cu alte cuvinte, FED arunca bani pe piata prin QE2, Dolarul se apreciaza, inflatia ramane la un nivel redus, oamenii nu se arunca nici la ipoteci noi, nici la refinantarea ipotecilor... ciudat.
Hai sa vedem daca si informatiile de luna viitoare vor fi la fel sau daca vom avea o ruptura in date asa cum nu am vazut la final de 2008. Parerea mea e ca desi luna urmatoare si Decembrie va fi o micuta crestere, din ianuarie revenim la "minime record"... Motivul? Pe langa faptul ca toata lumea isi atinteste privirile asupra celor mai negative lucruri (gen stirile economice de la ora 5:), facand ca problemele in ce priveste datoria ale unei tari cu un PIB de 2 ori mai mare decat al Romaniei (deci peanuts) oamenii sunt foarte pesimisti...
Si atunci incep sa ma intreb cand vom revedea pe grafice ce aratam aici... si atunci incep sa ma intreb cand vom vedea in toata lumea ce spuneam aici...
marți, 16 noiembrie 2010
adevarata problema a Irlandei
Nu m-am putut abtine sa nu shareuiesc cu voi motivul pentru care Euro pica... pe langa atintirea ochilor catre el, asa cum spuneam aici si aici.
E pe buzele tuturor dar cred ca cel mai interesant raspuns (si haios pe deasupra) l-a dat nobelistul Krugman...
Gresala cea mare a Irlandei e ca face parte din Europa si nu din USA... Daca era Texas, era ok:))!
E pe buzele tuturor dar cred ca cel mai interesant raspuns (si haios pe deasupra) l-a dat nobelistul Krugman...
Gresala cea mare a Irlandei e ca face parte din Europa si nu din USA... Daca era Texas, era ok:))!
Cum vor arata urmatorii 30 de ani?... Un scenariu
Probabil ca ati observat cu totii ciclicitatea lumii in care traim. S-ar parea ca aceasta ciclicitate, se aplica in toate domeniile asigurand un oarecare echilibru al vietii.
Probabil ati observat cum imbracamintea eleganta este alternata cu cea "de strada" in inspiratia creatorilor de moda, cum fustele scurte si foarte scurte apar si dispar din tendinta, cum se poarta cand cravate groase cand subtiri si cum croielile sunt cand clasice cand nonconformiste...
Acelasi lucru se intampla si in economie... cand crestem, cand scadem...
Cauza acestor cicluri e diferita in functie de autori. Motivatii se gasesc destul de usor, asa cum se gasesc si pe piata bursiera (despre irationalitatea careia am mai discutat).
Motivatiile variaza de la progresul tehnologic ce aduce cu el ruperi de ritm cu un incentive puternic de a schimba vechea tehnologie si o exuberanta investitionala, la anticipatii adaptive, in care bazandu-ne pe experienta ultimei perioade, oamenii sunt fie deosebit de increzatori sau de neincrezatori in ceva si ajungand chiar pana la horoscop sau teorii gen cea a ciclicitatii economice datorata petelor solare.
Avand in vedere ca este ceva ce se intampla de mii de ani, dintr-un punct de vedere economo-biologic, putem considera aceasta evolutie naturala si foarte greu de combatut.
Totusi, omenirea (cel putin partea occidentala) a reusit sa scape de ciclurile negative din ultimii 40 de ani, prin deschiderea unor noi debuseuri (Europa de est spre exemplu), prin injectii monetare (fie QE, fie scaderea succesiva a dobanzilor si intretinerea unui mediu inflationist) sau prin mutarea atentiei catre o alta bula.
Spargerea bulelor in sine nu reprezinta un lucru negativ, ajutand la insanatosirea economiei si la forta necesara unei noi cresteri. Spargerea bulelor este insa un moment deosebit de dureros pentru cei ce au intrat in acel joc... Daca va amintiti "investitorii" de la Caritas au avut un moment destul de dureros cand jocul s-a terminat. La fel si cei de la FNI, SAFI si alte astfel de bule intretinute ce intr-un final au explodat.
Bine folosite, aceste bule duc la concentrarea puterii in anumite maini. Lucrul acesta s-a mai intamplat in economia mondiala, in toate zonele, existand perioade in care anumite categorii sociale au reusit sa domine si sa obtina conducerea. Si acest lucru tine tot de o ciclicitate politica, perioadele democratice din istoria omenirii alternand cu perioade aristocratice, oligarhice sau chiar cu momente totalitare. Schimbarea regimurilor se intampla de obicei printr-un inceput egalitar, urmat de o perioada in care avantajele incep sa fie distribuite neegal, in functie de performante, performantele sunt apoi ajutate de pozitii si de acumularea de capital in principal in mainile unei clase restranse, apoi la puteri de monopol si intr-un final la o conducere discretionara impotriva careia se face o revolutie/ rascoala.
In acest moment, suntem intr-un moment in care progresul social este facilitat de structura organizatorica dar in care deja diferentele in ce priveste capitalul sunt mari intre decila cea mai bogata si celelalte decile ale populatiei. Lucrul acesta s-a intamplat in mod pur natural dar acum cei 5% care controleaza majoritea bogagiilor influenteaza puternicviata economica si politica mondiala (vezi bailouturile celor mai importante banci, razboaiele impotriva tarilor producatoare de petrol, ajutoarele FMI si conditiile puse de acestea, conducerea FED etc...).
Mergand mai departe pe aceasta ciclicitate, urmatoarea etapa ar trebui sa fie cea despre care vorbeam intr-un post trecut... cea in care munca unei persoane scade ca importanta in incercarea de a plati datoriile uriase acumulate de-a lungul timpului. O astfel de transformare s-a intamplat deja in tari precum Japonia.
Stiu ca e greu de crezut ca se poate intampla asa ceva dar privind modificarea radicala provocata la nivelul societatii japoneze care se falea cu o stabilitate a fortei de munca demna de invidiat (angajati pe viata in aceeasi firma) si care a ajuns acum la momentul unei alergaturi nebune dupa joburi. Pun pariu ca acum 20 de ani, daca am fi intrebat un japonez daca s-ar putea sa nu isi poata plati un credit de o valoare redusa deoarece somajul ar fi atat de mare ca nu si-ar fi gasit un loc de munca ar fi ras... Creditele erau pe atunci ieftine, atat din cauza banilor ce invadau piata cat si datorita sigurantei locurilor de munca. Si acum creditele sunt ieftine in Japonia dar... valorile bunurilor au scazut substantial, blocand astfel piata.
Care ar fi semnele ce prevestesc astfel de transformari? Cred ca ar trebui sa incepem sa ne temem cand:
- Economia nu reporneste dupa 4-5 ani de incercari disperate (suntem deja dupa 2 ani de incercari disperate iar anul viitor pare unul foarte dificil). Motivul ar fi scaderea increderii in puterea cuiva de a scoate economia din criza ce duce la un pesimism exagerat si astfel la o scadere economica si mai puternica.
- Piata muncii devine dominata de angajatori - salariile scad iar majoritatea angajatilor incep sa aibe contracte de munca pe termen determinat
- Apare dreptul de incetare unilaterala a unui contract de munca fara motivatie din partea angajatorului pentru a le da acestora posibilitatea sa se restructureze rapid
- Statele falimentare nu mai garanteaza depozitele din sistemul bancar in timp ce unii deponenti pierd sumele depuse din cauza problemelor sistemului bancar
- Bugetul de pensii este din ce in ce mai deficitar, lucru ce duce la cresterea abrupta a varstei de pensionare, scaderea pensiilor pana la valori hilare si o lupta sociala intre tineri si batrani
- Dreptul de libera circulatie este puternic limitat in mai multe state pe fondul incercarii multor oameni sa isi reinceapa viata in tari mai putin afectate de somaj sau a incercarii de a fugi de datorii
- Proprietatea asupra bunurilor productive este transferata intr-o mare proportie catre o anumita categorie de persoane
- Povara fiscala creste exponential pentru a ajuta statele sa-si plateasca datoriile acumulate
- Diferentele de venit nu mai pot fi deloc justificate de diferente de productivitate
Lista ar putea continua dar ma opresc deocamdata aici. Dupa o perioada in care bunurile au valori din ce in ce mai mici iar datoriile sunt din ce in ce mai dificil de platit, tocmai din cauza castigurilor mai mici, perioada in care ar trebui sa aibe loc un transfer al proprietatii (despre care am vorbit deja), ar trebui sa urmeze o perioada de explozie a preturilor pentru continuarea ajustarii veniturilor.
Aceasta este probabil cea mai negativa previziune de care pot fi in stare... Desigur ca nu e musai sa se intample asa. Exista desigur posibilitatea reluarii cresterii economice, exista posibilitatea ca bogatii lumii sa isi imparta bogatiile cum faceau prin evul mediu sau varianta unei noi revolutii care sa schimbe tot...
In plus, ca sa fac singur o critica a acestei teorii, in tari cu apa calda s-a verificat statistic fenomenul "regresiei catre medie" in ce priveste averea unei familii. Teoria respectiva spune ca averile cele mai mari de acum 3 generatii s-au transformat pana in zilele noastre in averi medii, in timp ce oamenii cei mai saraci de atunci au reusit (in medie) sa ajunga bogati. E drept ca teoria nu ia in calcul outlinersii dar e in medie valida statistic.
Sunt insa curios care e opinia voastra in fata provocarii exercitate de un astfel de scenariu...
PS: acest post vine ca o continuare a unuia precedent despre "etapa urmatoare" si reprezinta probabil scenariul cel mai rau dintre toate.
Alte posturi interesante asemanatoare referitoare la ce urmeaza dupa criza ar fi ciclul de 4 posturi:
Cauzele crizei
Libertarianismul
Socialismul
Boom again and wait to burst
Probabil ati observat cum imbracamintea eleganta este alternata cu cea "de strada" in inspiratia creatorilor de moda, cum fustele scurte si foarte scurte apar si dispar din tendinta, cum se poarta cand cravate groase cand subtiri si cum croielile sunt cand clasice cand nonconformiste...
Acelasi lucru se intampla si in economie... cand crestem, cand scadem...
Cauza acestor cicluri e diferita in functie de autori. Motivatii se gasesc destul de usor, asa cum se gasesc si pe piata bursiera (despre irationalitatea careia am mai discutat).
Motivatiile variaza de la progresul tehnologic ce aduce cu el ruperi de ritm cu un incentive puternic de a schimba vechea tehnologie si o exuberanta investitionala, la anticipatii adaptive, in care bazandu-ne pe experienta ultimei perioade, oamenii sunt fie deosebit de increzatori sau de neincrezatori in ceva si ajungand chiar pana la horoscop sau teorii gen cea a ciclicitatii economice datorata petelor solare.
Avand in vedere ca este ceva ce se intampla de mii de ani, dintr-un punct de vedere economo-biologic, putem considera aceasta evolutie naturala si foarte greu de combatut.
Totusi, omenirea (cel putin partea occidentala) a reusit sa scape de ciclurile negative din ultimii 40 de ani, prin deschiderea unor noi debuseuri (Europa de est spre exemplu), prin injectii monetare (fie QE, fie scaderea succesiva a dobanzilor si intretinerea unui mediu inflationist) sau prin mutarea atentiei catre o alta bula.
Spargerea bulelor in sine nu reprezinta un lucru negativ, ajutand la insanatosirea economiei si la forta necesara unei noi cresteri. Spargerea bulelor este insa un moment deosebit de dureros pentru cei ce au intrat in acel joc... Daca va amintiti "investitorii" de la Caritas au avut un moment destul de dureros cand jocul s-a terminat. La fel si cei de la FNI, SAFI si alte astfel de bule intretinute ce intr-un final au explodat.
Bine folosite, aceste bule duc la concentrarea puterii in anumite maini. Lucrul acesta s-a mai intamplat in economia mondiala, in toate zonele, existand perioade in care anumite categorii sociale au reusit sa domine si sa obtina conducerea. Si acest lucru tine tot de o ciclicitate politica, perioadele democratice din istoria omenirii alternand cu perioade aristocratice, oligarhice sau chiar cu momente totalitare. Schimbarea regimurilor se intampla de obicei printr-un inceput egalitar, urmat de o perioada in care avantajele incep sa fie distribuite neegal, in functie de performante, performantele sunt apoi ajutate de pozitii si de acumularea de capital in principal in mainile unei clase restranse, apoi la puteri de monopol si intr-un final la o conducere discretionara impotriva careia se face o revolutie/ rascoala.
In acest moment, suntem intr-un moment in care progresul social este facilitat de structura organizatorica dar in care deja diferentele in ce priveste capitalul sunt mari intre decila cea mai bogata si celelalte decile ale populatiei. Lucrul acesta s-a intamplat in mod pur natural dar acum cei 5% care controleaza majoritea bogagiilor influenteaza puternicviata economica si politica mondiala (vezi bailouturile celor mai importante banci, razboaiele impotriva tarilor producatoare de petrol, ajutoarele FMI si conditiile puse de acestea, conducerea FED etc...).
Mergand mai departe pe aceasta ciclicitate, urmatoarea etapa ar trebui sa fie cea despre care vorbeam intr-un post trecut... cea in care munca unei persoane scade ca importanta in incercarea de a plati datoriile uriase acumulate de-a lungul timpului. O astfel de transformare s-a intamplat deja in tari precum Japonia.
Stiu ca e greu de crezut ca se poate intampla asa ceva dar privind modificarea radicala provocata la nivelul societatii japoneze care se falea cu o stabilitate a fortei de munca demna de invidiat (angajati pe viata in aceeasi firma) si care a ajuns acum la momentul unei alergaturi nebune dupa joburi. Pun pariu ca acum 20 de ani, daca am fi intrebat un japonez daca s-ar putea sa nu isi poata plati un credit de o valoare redusa deoarece somajul ar fi atat de mare ca nu si-ar fi gasit un loc de munca ar fi ras... Creditele erau pe atunci ieftine, atat din cauza banilor ce invadau piata cat si datorita sigurantei locurilor de munca. Si acum creditele sunt ieftine in Japonia dar... valorile bunurilor au scazut substantial, blocand astfel piata.
Care ar fi semnele ce prevestesc astfel de transformari? Cred ca ar trebui sa incepem sa ne temem cand:
- Economia nu reporneste dupa 4-5 ani de incercari disperate (suntem deja dupa 2 ani de incercari disperate iar anul viitor pare unul foarte dificil). Motivul ar fi scaderea increderii in puterea cuiva de a scoate economia din criza ce duce la un pesimism exagerat si astfel la o scadere economica si mai puternica.
- Piata muncii devine dominata de angajatori - salariile scad iar majoritatea angajatilor incep sa aibe contracte de munca pe termen determinat
- Apare dreptul de incetare unilaterala a unui contract de munca fara motivatie din partea angajatorului pentru a le da acestora posibilitatea sa se restructureze rapid
- Statele falimentare nu mai garanteaza depozitele din sistemul bancar in timp ce unii deponenti pierd sumele depuse din cauza problemelor sistemului bancar
- Bugetul de pensii este din ce in ce mai deficitar, lucru ce duce la cresterea abrupta a varstei de pensionare, scaderea pensiilor pana la valori hilare si o lupta sociala intre tineri si batrani
- Dreptul de libera circulatie este puternic limitat in mai multe state pe fondul incercarii multor oameni sa isi reinceapa viata in tari mai putin afectate de somaj sau a incercarii de a fugi de datorii
- Proprietatea asupra bunurilor productive este transferata intr-o mare proportie catre o anumita categorie de persoane
- Povara fiscala creste exponential pentru a ajuta statele sa-si plateasca datoriile acumulate
- Diferentele de venit nu mai pot fi deloc justificate de diferente de productivitate
Lista ar putea continua dar ma opresc deocamdata aici. Dupa o perioada in care bunurile au valori din ce in ce mai mici iar datoriile sunt din ce in ce mai dificil de platit, tocmai din cauza castigurilor mai mici, perioada in care ar trebui sa aibe loc un transfer al proprietatii (despre care am vorbit deja), ar trebui sa urmeze o perioada de explozie a preturilor pentru continuarea ajustarii veniturilor.
Aceasta este probabil cea mai negativa previziune de care pot fi in stare... Desigur ca nu e musai sa se intample asa. Exista desigur posibilitatea reluarii cresterii economice, exista posibilitatea ca bogatii lumii sa isi imparta bogatiile cum faceau prin evul mediu sau varianta unei noi revolutii care sa schimbe tot...
In plus, ca sa fac singur o critica a acestei teorii, in tari cu apa calda s-a verificat statistic fenomenul "regresiei catre medie" in ce priveste averea unei familii. Teoria respectiva spune ca averile cele mai mari de acum 3 generatii s-au transformat pana in zilele noastre in averi medii, in timp ce oamenii cei mai saraci de atunci au reusit (in medie) sa ajunga bogati. E drept ca teoria nu ia in calcul outlinersii dar e in medie valida statistic.
Sunt insa curios care e opinia voastra in fata provocarii exercitate de un astfel de scenariu...
PS: acest post vine ca o continuare a unuia precedent despre "etapa urmatoare" si reprezinta probabil scenariul cel mai rau dintre toate.
Alte posturi interesante asemanatoare referitoare la ce urmeaza dupa criza ar fi ciclul de 4 posturi:
Cauzele crizei
Libertarianismul
Socialismul
Boom again and wait to burst
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Abonați-vă la
Postări
Comentarii